Dragii
mei copii,
Vreau
să vă spun că eu v-am adus pe lume ca să vă bucurați.
V-am
adus pe lume din iubire și pentru a iubi.
V-am
purtat cu mult drag timp de 9 luni în pântece, v-am mângâiat încă
de când erați acolo, v-am proiectat imaginativ, și v-am așteptat,
pe amândoi, cu mult entuziasm.
Vreau
să știți că nu mai există niciun posibil frate sau soră
mort/moartă înainte de a se naște nici înainte și nici după
voi, până acum. Și așa ne dorim, și eu și tatăl vostru, să
râmână cu ajutorul lui Dumnezeu. Să rămâneți doar voi copiii
noștri, și să vă ajutăm să creșteți cum putem noi mai bine.
Îmi
doresc să știți că până acum m-am folosit mult de existența
voastră, și sunteți pentru mine sursă de inspirație și motive
de a fi eu mai bună pe zi ce trece.
Vreau
să vă fiu model. Model de viață trăită frumos și conștient.
Model de iubire. Și chiar model de meserie.
Îmi
doresc să mai știți, că, deși am fost de multe ori tentată să
vă forțez, și atât eu cât și tatăl vostru am mai făcut-o, fie
să vă îmbrăcați, să mâncați sau să vă punem scutecele când
voi nu voiați, suntem determinați amândoi să nu mai facem asta.
Vrem să vă respectăm ca pe niște ființe umane libere și demne
ce sunteți. Și
suntem dispuși să ne asumăm orice ar însemna asta.
Și
eu și tatăl vostru am crescut mult în relație de când v-am
născut și ne simțim mai maturi, și mai pregătiți să vă
însoțim în această călătorie a vieții pe pământ cu fiecare
zi.
Vă
rog și pe voi, dragii mei, să nu forțați pe nimeni în viață,
niciodată ! Tare rău face treaba aceasta, atât vouă, persoanei
respective, și întregii relații. Va spun din proprie experiență,
iubiții mei, că un om, oricâte ar citi și ar înțelege rațional,
nu se poate schimba, decât atunci când e pregătit să facă asta.
Și numai Dumnezeu știe lucrul acesta. Așa că, vă rog, fiți voi
înșivă niște oameni iubitori, străduiți-vă să fiți niște
oameni plăcuți, dar nu impuneți niciodată nimănui nimic. Dacă
nu mai sunteți doriți într-un
loc sau într-o relație,
atunci, îndepărtați-vă ușor, fără să faceți vreo presiune,
fără să dojeniți sau să cereți explicații.
Omul
este ca un munte, dragii mei. Are zăcăminte neprețuite, dar are și
crengi uscate. Are culmi înalte, dar are și văi adânci. Are
șerpuiri line de râu, dar, uneori, sunt și mai bruște. O viață
se chinuiește omul să se înțeleagă și să se cunoască pe sine,
și tot nu reușește să
o facă total.
Așa că nu vă pierdeți din energie prea mult astfel.
Oricum, lucrurile pe care le aveți de înțeles le veți înțelege
întotdeauna la momentul potrivit, nu vă faceți griji !
Vreau
să vă mai spun, iubiții mei iubiți, că nu îmi sunteți datori
cu nimic. Tot ce am făcut și fac, toată grija pe care o am acum
petru voi și va urma să o mai am, tot ce presupune creșterea unui
copil în zilele noastre, recunosc că am făcut-o uneori și trăgând
parcă de mine, dar din ce în ce mai mult o fac din dragoste. Simt
tot
mai mult ceea
ce intuiam că voi trăi înainte să vă nasc: că este o onoare și
un privilegiu să vă am ca musafiri și companioni pe acest drum al
vieții. Îmi propun să nu vă fac vreodată să vă simțiți
vinovați, pentru nimic. Nu uitați, nu îmi datorați nimic. Vă
spun doar că inima mea îndrăgostită de voi și-ar dori
mult să mă iubiți, ar fi cea mai mare răsplată și bucurie să
rămânem o echipă până la sfârșitul vieții ăsteia părintești
și după.
Cu
iubire,
mama
No comments:
Post a Comment