Prima scrisoare de dragoste către copiii mei

Dragii mei copii,

Vreau să vă spun că eu v-am adus pe lume ca să vă bucurați.

V-am adus pe lume din iubire și pentru a iubi.

V-am purtat cu mult drag timp de 9 luni în pântece, v-am mângâiat încă de când erați acolo, v-am proiectat imaginativ, și v-am așteptat, pe amândoi, cu mult entuziasm.

Vreau să știți că nu mai există niciun posibil frate sau soră mort/moartă înainte de a se naște nici înainte și nici după voi, până acum. Și așa ne dorim, și eu și tatăl vostru, să râmână cu ajutorul lui Dumnezeu. Să rămâneți doar voi copiii noștri, și să vă ajutăm să creșteți cum putem noi mai bine.

Îmi doresc să știți că până acum m-am folosit mult de existența voastră, și sunteți pentru mine sursă de inspirație și motive de a fi eu mai bună pe zi ce trece.

Vreau să vă fiu model. Model de viață trăită frumos și conștient. Model de iubire. Și chiar model de meserie.

Îmi doresc să mai știți, că, deși am fost de multe ori tentată să vă forțez, și atât eu cât și tatăl vostru am mai făcut-o, fie să vă îmbrăcați, să mâncați sau să vă punem scutecele când voi nu voiați, suntem determinați amândoi să nu mai facem asta. Vrem să vă respectăm ca pe niște ființe umane libere și demne ce sunteți. Și suntem dispuși să ne asumăm orice ar însemna asta.

Și eu și tatăl vostru am crescut mult în relație de când v-am născut și ne simțim mai maturi, și mai pregătiți să vă însoțim în această călătorie a vieții pe pământ cu fiecare zi.

Vă rog și pe voi, dragii mei, să nu forțați pe nimeni în viață, niciodată ! Tare rău face treaba aceasta, atât vouă, persoanei respective, și întregii relații. Va spun din proprie experiență, iubiții mei, că un om, oricâte ar citi și ar înțelege rațional, nu se poate schimba, decât atunci când e pregătit să facă asta. Și numai Dumnezeu știe lucrul acesta. Așa că, vă rog, fiți voi înșivă niște oameni iubitori, străduiți-vă să fiți niște oameni plăcuți, dar nu impuneți niciodată nimănui nimic. Dacă nu mai sunteți doriți într-un loc sau într-o relație, atunci, îndepărtați-vă ușor, fără să faceți vreo presiune, fără să dojeniți sau să cereți explicații.

Omul este ca un munte, dragii mei. Are zăcăminte neprețuite, dar are și crengi uscate. Are culmi înalte, dar are și văi adânci. Are șerpuiri line de râu, dar, uneori, sunt și mai bruște. O viață se chinuiește omul să se înțeleagă și să se cunoască pe sine, și tot nu reușește să o facă total. Așa că nu vă pierdeți din energie prea mult astfel. Oricum, lucrurile pe care le aveți de înțeles le veți înțelege întotdeauna la momentul potrivit, nu vă faceți griji !

Vreau să vă mai spun, iubiții mei iubiți, că nu îmi sunteți datori cu nimic. Tot ce am făcut și fac, toată grija pe care o am acum petru voi și va urma să o mai am, tot ce presupune creșterea unui copil în zilele noastre, recunosc că am făcut-o uneori și trăgând parcă de mine, dar din ce în ce mai mult o fac din dragoste. Simt tot mai mult ceea ce intuiam că voi trăi înainte să vă nasc: că este o onoare și un privilegiu să vă am ca musafiri și companioni pe acest drum al vieții. Îmi propun să nu vă fac vreodată să vă simțiți vinovați, pentru nimic. Nu uitați, nu îmi datorați nimic. Vă spun doar că inima mea îndrăgostită de voi și-ar dori mult să mă iubiți, ar fi cea mai mare răsplată și bucurie să rămânem o echipă până la sfârșitul vieții ăsteia părintești și după.

Cu iubire,

mama