Copilul se întreabă: Cine sunt ?

Trebuința sau nevoia cea mai importantă, cea mai puțin discutată dar și poate cea mai puțin conștientizată a copilului, și mai târziu, a adultului, este aceea de a ști răspunsul cât mai exact la întrebarea „cine sunt?”

Primii care au datoria dar și onoarea de a-i ajuta pe copii să își răspundă la această întrebare sunt părinții. Apoi educatorii, apoi profesorii auxiliari, prietenii și abia apoi ceilalți din jur.

Cum îi putem ajuta pe copiii noștri să își răspundă la întrebarea „cine sunt?”

Validându-i. Adică întărind micile lor descoperiri sau înțelesuri despre viață. Validându-le întrebările. Întrebările sunt foarte importante. Psihologii spun că o întrebare pusă bine face cât jumătate din răspuns. Validați-le întrebările și descoperirile.

Încurajându-i. „Bravo”. „Cred că ai spus un lucru sențial/important/adevărat etc.”„Ce bine că m-ai întrebat asta” sunt doar câteva din reacțiile pe care le poți avea atunci când copilul vine și îți zice ceva, orice.

Fiind proactivi. De multe ori în viață ne dăm seama că nu avem unele cunoștințe elementare legate de cum să ne comportăm în anumite situații de viață. Și ne întrebăm ”de ce nu ne-a spus nimeni lucrul x sau y? ” De aceea... spune-le. Profită de orice plimbare sau situație pe care o trăiți pentru a extrapola și a-i oferi lecții de viață. De la particular la general. De la practic la teoretic.

Ascultându-i. Asculta-i. Asculta-i. Asculta-i. Asculta-i. Ascultarea e mare dar pentru copii. Ascultarea si atenția la ce fac și ce spun e o foarte importantă metodă de a-l ajuta să afle cine este. În momentul în care el este ascultat, conștiința lui, aflată în formare, procesează imaginea de sine. Cuvintele sale pot avea ecou sau nu în tine, și, în funcție de asta, își conturează o reprezentare a cine este .

Dându-le atenție. Da, întrerupe chestii pe care ai început să le faci pentru a-i răspunde la întrebări sau pentru a te juca cu el. Dacă ai ști că de reacția ta ține viața copilului tău, nu-i așa că te-ai duce imediat la el ? Atenția este la fel de vitală pentru viața lui emoțională și spirituală ca șigrija de viața lui biologică.

Viața nu este, așa cum se crede uneori, o suma de reguli care trebuie respectate și care îți va aduce succesul pe mai multe planuri. Nu. Și cei care au o autentică experiență de viață pot confirma. Un anumit succes în viață și o stare de bine de lungă durată țin mai degrabă de capacitatea de a explora oportunități, de interesul viu pentru oameni, de delicatețe față de oameni și de îndrumare cu dragoste pe cei care sunt la început sau nițel rătăciți. Și pentru asta, ai nevoie să știi cine ești.
Ajută-ți copilul să afle cel mai important lucru despre el care îi va asigura o viață bună, de calitate !

Cel mai frumos cadou pe care vreau să îl ofer copiilor mei

Încă mă străduiesc să stau în prezent... Să fim serioși și sinceri: este foarte greu. În cea mai mare parte a timpului, și mai ales atunci când mă întâlnesc cu alți oameni decât cu soțul meu, mă las în voia gândurilor, fiind pe pilot automat... E mult mai comod așa, decât să fac mereu exercițiul de a sta concentrată pe prezent, care necesită o oarecare încordare și tensiune.

 Și totuși, merită. Este un mod de a fi inovator, „3D”, căci așa, se concentrează cel mai bine întreaga personalitate. Am sentimentul că am pus un punct important pe i, exprimând ceva ce voiam să scot la iveală de mai de mult. Există moduri și moduri de a trăi de-a lungul vieții, de-a lungul zilelor. Uneori trăiesc „învechit”, dezordonat... Acest mod de a fi, în prezent, însă, e cel mai demn de ființa umană și nu îl poate practica decât o personalitate stabilă !Așadar, cei care încep cu asta procesul de vindecare-dezvoltare, nu vor reuși (sau vor reuși pe termene foarte scurte) pentru că mai întâi, au nevoie să își stabilizeze puțin structurile psihice.

A trăi în prezent înseamnă a te trezi și a trăi, apoi, de-a lungul întregii zile, bucuros ca și cum ceva minunat, extraordinar s-ar întâmpla în fiecare ceas. Să te trezești ca și cum ar fi o sărbătoare ( dar o sărbătoare de-adevăratelea, Crăciunul sau Paștele sau ziua de naștere a cuiva drag, sau ziua nunții), să ai acel entuziasm rezervat dar suficient să-ți susțină energetic toate acțiunile. A trăi în prezent tocmai de aceea înseamnă și a trăi cu Dumnezeu, adică a trăi în interiorul acestei combinații minunate între rațiune și simțământ, sau chiar între rațiune, simțământ și duh. Acolo, în starea de prezență se află, concentrată, întreaga capacitate a omului de a CREA. Se află cele mai frumoase combinații de manifestări vii ale propriei personalități. Practic, se esențializează sufletul, suflul vieții. Acolo, în acea stare de prezență, se poate vedea frumusețea interioară. Acolo, apare și se dezvoltă răbdarea, dragostea, relaționarea sănătoasă. Acolo, nu este loc de prejudecăți și ură, și nici de gânduri distructive. Astfel, nu mai este nevoie de scenarii și tot felul de pregătiri (nu vorbim de pregătirile unor prezentări sau lecții în cazul unui profesor, deși, și acolo acestea pot lipsi, pe un prag mai înalt de evoluție), ci doar de efortul constant de a trăi fiecare zi și ceas ca pe o sărbătoare și a fi mulțumiți cu simplul fapt că trăim acea zi, conștienți că acea zi este unică.... Și cred că în asta constă, de fapt și cheia fericirii, a învăța să mulțumim, să fim recunoscători pentru lucrurile pe care, din păcate, le luăm de prea multe ori, gratuit, ca ceva ce ni se cuvine ... Oare nu am învățat aceste lucruri în familia în care ne-am născut ? Oare, nu din familiile noastre am învățat să fim falși, să ne ascundem, să muncim la a ne crea complicate și distructive mecanisme de apărare ...? Să facem lucruri pentru că așa TREBUIE, pentru că așa se cere în societate? Nu ni s-a oferit dreptul la onestitate și nu ne-a încurajat nimeni să fim autentici, să căutăm să ne cunoaștem. Pentru asta ar trebui să urăsc pe cei alături de care am crescut, pentru că nu mi-au dat darul cel mai de preț pe care mi-l puteau da... Nu aș vrea să mai dezvolt această idee, pentru că ar trebui să scriu pagini întregi, și deja am făcut-o, prin jurnale și alte scrieri ...

Acest dar cel mai de preț pe care eu vreau să îl fac copiilor mei, și care știu că va potența enorm cu sens viața mea, este acela de a fi eu însămi prezentă, de a fi eu însămi autentică. Nu e cel mai minunat dar pe care orice mamă l-ar putea face copilului său ?Acum știu sigur că doar așa, va învăța și ea, treptat, să fie la fel. Iar în starea de prezență stă cheia fericirii. Așadar, mai clar, darul va fi acesta: îl voi învăța copilul să învețe să fie fericit.